Skip to navigation Skip to main content

(406) 555-0120

Mariana Cosenco
  • DESPRE MINE
  • CORPORATE
    • STILURI DE CONTACT RELAȚIONAL – Dezvoltarea inteligenței relaționale
    • NEVOI DE RELAȚIE ÎN ORGANIZAȚII – Echilibru între Confluență și Autonomie
  • CURSURI
    • Artă și ciocolată
    • Când munca își pierde sensul
    • Rana tăcută a neglijenței
  • SERVICII
    • Psihoterapie relațională de orientare Gestalt
    • Psihoterapia traumei – Vindecare prin prezență, rezonanță și integrare
    • Psihoterapia somatică
    • Consiliere pentru relații profesionale
    • Psihoterapia de grup
  • RESURSE GRATUITE
  • MEDIA
  • BLOG
  • CONTACT
Menu
DESCARCĂ GRATUIT

Postez frecvent pe Instagram, Facebook și Linkedin

FOLLOW @marianacosenco.ro
Cu doar două generații în urmă, femeia românc Cu doar două generații în urmă, femeia româncă n-avea dreptul să se întrebe dacă își dorește copii. „A face copii” era o datorie față de Dumnezeu, față de bărbat și față de neam. A fi femeie însemna a dărui viață, chiar cu prețul propriei vieți. Așa s-a născut arhetipul mamei devotate, o femeie care muncea, tăcea și năștea. Femeia al cărei trup purta frica, rușinea și supunerea ca pe o a doua piele. Femeia pentru care suferința era o virtute. Apoi a venit comunismul și pântecul ei a devenit bun public. Avorturile au fost interzise, iar statul a hotărât câți copii trebuie să nască. Între 1966 și 1974, s-au născut aproape două milioane de copii și au murit zeci de mii de mame. Copiii aceia au crescut cu mame obosite, absente, sfâșiate între iubire și obligație. „Mama mea nu m-a vrut, dar nu a avut de ales” devine amprenta sufletească a acestor copii ajunși adulți. Așa se face că 𝗱𝗶𝗻 𝗽â𝗻𝘁𝗲𝗰𝗲 𝗿ă𝗻𝗶𝘁𝗲 𝘀-𝗮𝘂 𝗻ă𝘀𝗰𝘂𝘁 𝘀𝘂𝗳𝗹𝗲𝘁𝗲 𝗳𝗹ă𝗺â𝗻𝗱𝗲 𝗱𝗲 𝗶𝘂𝗯𝗶𝗿𝗲. Femei care, ajunse adulte, spun: „Nu vreau să fiu ca mama mea.” „Nu vreau să fiu mamă.” Nu din egoism, ci dintr-o nevoie de reparație, de a opri astfel un ciclu lung de pierdere de sine. Astăzi, femeia poate alege însă această libertate vine chiar cu teama de pierdere a libertății. În această paradigmă, maternitatea este văzută ca ”prea multă dăruire” ceea ce poate duce la refuzul total al dăruirii. Ceea ce lipsește din acest mod de trăire și gândire, este chiar zona de mijloc. A fi mamă fără să te pierzi pe sine! 𝗖â𝗻𝗱 𝘀𝗲 𝗻𝗮ș𝘁𝗲 𝘂𝗻 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹, 𝘀𝗲 𝗻𝗮ș𝘁𝗲 ș𝗶 𝗼 𝗺𝗮𝗺ă. Femeia își extinde identitatea devenind mamă, nu se reduce la a fi doar mamă. O mamă îngrijită la rândul său, de tatăl copilului, de familie, va putea avea grijă de copilul ei. O mamă respectată, ale cărei nevoi sunt onorate, va putea răspunde cu iubire și dăruire la nevoile copilului ei. Aceasta este o formă de maturitate a umanității în care 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶𝗮 𝗱ă𝗿𝘂𝗶𝗲ș𝘁𝗲 𝘃𝗶𝗮ță 𝗽𝘂𝘁â𝗻𝗱 𝘀ă 𝗿ă𝗺â𝗻ă 𝗽𝗿𝗲𝘇𝗲𝗻𝘁ă î𝗻 𝗺𝗶𝗷𝗹𝗼𝗰𝘂𝗹 𝗱ă𝗿𝘂𝗶𝗿𝗶𝗶. #psihoterapierelationala
Atelierele de art terapie centrate pe vitalizarea Atelierele de art terapie centrate pe vitalizarea corpului, ofera un spatiu de reconectare la ritmul propriu, la corp, la energia care curge atunci cand nu mai trebuie "sa faci" ci doar sa fii. Dintre beneficiile acestor ateliere: 🌱 refacerea vitalitatii dupa perioade de stres, epuizare sau suprasolicitare; 🌱 relaxare profunda si reducerea tensiunii in corp; 🌱 reconectare senzoriala si emotionala; 🌱 cresterea prezentei si a capacitatii de auto-reglare; 🌱 descoperirea bucuriei simple de a simti si a crea; 🍁 Locatie: Zona Mall Vitan 🍁 Data: incepand din 6 noiembrie 🍁 Durata: 18.30 - 20.30 Facilitatori: Mariana Cosenco - psihoterapeut Gestalt Camelia Maftei - art-terapeut @artwithastory #artterapie #psihoterapie
Ziua Mondială a Sănătății Mintale m-a găsit Ziua Mondială a Sănătății Mintale m-a găsit la pas. La propriu. 25.000 de pași, urcat și coborât căci insula e construită pe terase. Poți să iei autobuzul dacă vrei. Dar ce farmec ar mai avea? La urcat, AI-ul de la încheietura mâinii a numărat 180 de etaje. Am leșinat de câteva ori și m-am remontat, ca să ajungem din Capri până în Anacapri. Anacapri este sus, în partea mai sălbatică a insulei, acolo unde e liniște, vânt și vedere la marea întinsă. Mersul pe jos este sănătos nu doar pentru corp, ci și pentru minte. Deși, sincer, poate mai puțin atunci când îți iese inima din piept. Cert este că m-a scos din cap și m-a pus în contact cu picioarele și cu toți senzorii. În Italia, ritmul ăsta îmi vine parcă mai suportabil. Cum frumosul este peste tot, devine o scuză perfectă ca să mă opresc, să admir, să respir. Nu spun că am obosit ci ca vreau să facem poze din diferite unghiuri. 🙃 Revenind la sănătatea mintală, am tot citit zilele acestea mesaje pline de îndemnuri și citate motivaționale. Cred că nu tot ceea ce căutăm în viață se află deja în interiorul nostru. Astfel de pilde, oricât de bine sună, pot face mai mult rău decât bine. Ne lasă cu iluzia autosuficienței, a unei „vindecări” doar prin introspecție. Pentru mine vindecarea înseamnă să ieșim din noi. Să intrăm în contact cu viața, cu natura, cu ceilalți. Să mirosim viața, să o gustăm, să o pipăim. Și nu singur ci cu oamenii dragi. Oricât de frumoase ar fi locurile în care ajungem, oamenii cu care călătorim ne îmbogățesc cu adevărat sufletul.
Capri, 16 ani mai târziu... Sunt atâtea locuri Capri, 16 ani mai târziu... Sunt atâtea locuri minunate în lumea asta încât rareori aleg să mă întorc în același loc. Anul acesta însă pare să aibă un fel aparte de a mă aduce înapoi în locuri și contexte cunoscute ca să mai închid ceva sau, dimpotrivă, să lărgesc sensurile. Întâmplarea a făcut ca vineri să fiu singură pe insulă, ceva total neplanificat. Așa că am luat la pas Capri, prin locuri vechi și totuși noi contemplând la timpul care s-a scurs. 16 ani par mulți dar când privești cu atenție, realizezi că nu-s chiar așa. Unele locuri și oamenii se pot transforma profund, altele rămân la fel, doar cu mici ajustări de formă. În Capri m-am bucurat să regăsesc aceiași energie, cu forfotă mare ziua și o liniște luxuriantă seara. Ziua vin pe insulă aproximativ 20.000 de turiști, seara rămân cam 4000. Spre seară m-am așezat pe terasa unui restaurant, cu un limoncello spritz și privirea spre stradă, ca să pot vedea oamenii trecând. Ceva ce îmi place dintotdeauna, să privesc în tăcere oamenii și să simt energia lor și a locului. Am văzut multe locuri în toți acești ani și pot să spun că niciunul nu seamănă cu Capri. Aici găsești acea eleganță naturală, magazine cu țesături fine, branduri locale cu specific rafinat și, desigur, doamne îmbrăcate impecabil, din cap până-n picioare. Atât ziua cât și seara. Ce încântare pentru ochii mei să văd cupluri de seniori care își poartă ridurile și expresia bătrâneții fără intervenții vizibile. Cum lasă anii să fie și știu să îmbătrânească frumos. Acum 16 ani priveam acest model de feminitate și eleganță ca pe ceva foarte îndepărtat. Când ești tânăr, 20 de ani în viitor ți se pare o viață întreagă și îți imaginezi că în acest timp trebuie să biruiești multe culmi ale vieții. Dar evoluția umană are ritmul ei pentru fiecare în parte. Creștem lent sau mai repede în funcție de oamenii care sunt lângă noi. Astăzi, vârsta lor nu mi se mai pare deloc departe și nici atât de înfricoșător. Între timp, viața a reușit să îmi rotunjească marginile ascuțite ale tinereții și să mai înmoaie felul în care privesc lumea. În fond, schimbarea nu e despre a deveni altceva sau altcineva ci a accepta ce nu se poate schimba.
Uneori, când trecem prin perioade de suprasolicit Uneori, când trecem prin perioade de suprasolicitare și bateriile sunt pe roșu, cuvintele par să nu mai ajungă. Corpul și mintea cer odihnă, dar odihna nu înseamnă mereu somn sau tăcere. Și, nu de puține ori, tocmai atunci somnul devine cel mai fragil. Ești obosit, dar nu reușești să dormi cât să te odihnești cu adevărat. În astfel de momente, odihna poate lua alte forme, un ceai cald, o conversație tihnită, o clipă împărtășită cu ceilalți. Din această nevoie de prezență și resurse s-au născut atelierele 𝗔𝗿𝘁 & 𝗖𝗵𝗼𝗰𝗼𝗹𝗮𝘁𝗲 – 𝘰 𝘵𝘦𝘳𝘢𝘱𝘪𝘦 𝘢 𝘴𝘪𝘮ț𝘶𝘳𝘪𝘭𝘰𝘳 ș𝘪 𝘢 𝘣𝘪𝘯𝘦𝘭𝘶𝘪 𝘵𝘳ă𝘪𝘵 î𝘮𝘱𝘳𝘦𝘶𝘯ă. 👉 Începând din 𝟭𝟱 𝗼𝗰𝘁𝗼𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲, deschidem o serie de 𝟰 𝗮𝘁𝗲𝗹𝗶𝗲𝗿𝗲, dedicate unui grup restrâns, de doar 𝟴 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲: 1. 𝗔𝘁𝗲𝗹𝗶𝗲𝗿𝘂𝗹 𝗳𝗼𝗿𝗺𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗴𝗲𝗼𝗺𝗲𝘁𝗿𝗶𝗰𝗲 – liniștirea minții prin ritmuri vizuale. 2. 𝗔𝘁𝗲𝗹𝗶𝗲𝗿𝘂𝗹 𝗴𝘂𝘀𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 – degustări de ciocolată și desen intuitiv, unde joaca se împletește cu introspecția. 3. 𝗔𝘁𝗲𝗹𝗶𝗲𝗿𝘂𝗹 𝗺𝗶𝗿𝗼𝘀𝘂𝗹𝘂𝗶 ș𝗶 𝗹𝗮𝗻𝗱 𝗮𝗿𝘁 – lucrăm cu obiecte naturale (𝘭𝘦𝘮𝘯, 𝘧𝘳𝘶𝘯𝘻𝘦, 𝘧𝘭𝘰𝘳𝘪 𝘶𝘴𝘤𝘢𝘵𝘦, 𝘴𝘤𝘰𝘢𝘳ță) pentru a relaxa corpul și a ne reconecta cu natura. 4. 𝗔𝘁𝗲𝗹𝗶𝗲𝗿𝘂𝗹 𝘁𝗮𝗰𝘁𝗶𝗹 – pasteluri și texturi naturale (𝘯𝘪𝘴𝘪𝘱, 𝘴𝘤𝘰𝘪𝘤𝘪, 𝘱𝘪𝘦𝘵𝘳𝘦, 𝘱𝘦𝘯𝘦) pentru a explora atingerea și creativitatea. Dacă simți chemarea către o astfel de experiență și vrei să lași oboseala să se topească încet, te invităm să te bucuri de culori, texturi, miresme și gustul de ciocolată care aduce corpul și sufletul înapoi în prezent. Îți vor fi însoțitori în această experiență Mariana Cosenco – psihoterapeut relațional de orientare Gestalt și Camelia Maftei – art-terapeut cu diplomă elvețiană în terapia artei vizuale. 👇Toate detaliile se găsesc în linkul din primul comment. #artterapie #artandchocolate #psihoterapie
Copil fiind, activitățile creative erau bucuriil Copil fiind, activitățile creative erau bucuriile mele cele mai mari. Dansam, cântam, compuneam scenarii de teatru și organizam scenete cu păpuși sau cu prietenii de joacă. Mai decupam haine vechi ca să fac rochițe păpușilor mele, iar din când în când le pregăteam o tocăniță de nămol cu boabe de struguri și frunze de viță de vie. Pe atunci, a fi considerat un copil „deștept” însemna să fii bun la matematică. Au trecut anii, iar matematica nu s-a lipit de mine, oricât m-am străduit să le fac pe plac oamenilor mari. Și, încet, dar sigur, creativitatea aceea colorată și plină de spontaneitate a devenit mai puțin accesibilă. Când suntem deviați de la natura noastră pentru a fi „în rândul lumii”, ajungem să devenim un fel de „produse sociale”, adaptați la cerințele pieței. Și, inevitabil, profund nemulțumiți de ceea ce facem. Apoi ne mirăm de ce ne simțim vlăguiți de energie, plictisiți și obosiți. Din această amintire, a vremurilor în care creativitatea era un firesc și o curgere lină, s-a născut 𝗔𝗿𝘁 & 𝗖𝗵𝗼𝗰𝗼𝗹𝗮𝘁𝗲 𝗧𝗵𝗲𝗿𝗮𝗽𝘆. De multe ori asociem psihoterapia cu trăiri dureroase, cu experiențe grele care au nevoie de reparație. Și este și așa! Dar nu doar așa!  Psihoterapia este și despre creștere și evoluție. Despre câștigarea unor competențe relaționale. Despre creativitatea care renaște. Ca să intri într-un act creativ nu este nevoie de talent, ci doar de curiozitate. Când ne lăsăm surprinși de culori, nuanțe și forme, apar mesaje inconștiente. Tot ceea ce a fost uitat, reprimat, ascuns sau separat prinde contur și devine vizibil, exprimând ceea ce pentru noi este greu de rostit. Actul creativ oricât de strâmb, imperfect sau copilăresc ar părea, ne conectează la propria forță interioară. Acolo unde, acoperite de griji, stres și responsabilități, se află resursele și vitalitatea noastră. Dacă simți că ți-ai pierdut undeva pe drum spontaneitatea și culorile interioare, te invităm la 𝗮𝘁𝗲𝗹𝗶𝗲𝗿𝗲𝗹𝗲 𝗔𝗿𝘁 & 𝗖𝗵𝗼𝗰𝗼𝗹𝗮𝘁𝗲 𝗧𝗵𝗲𝗿𝗮𝗽𝘆 𝗱𝗶𝗻 𝟭𝟱 𝗼𝗰𝘁𝗼𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲.  Gusturile, mirosurile, culorile și formele devin un limbaj prin care emoțiile se pot exprima și transforma. #psihoterapiegestalt #artterapie #artandchocolate

hello@marianacosenco.ro
+40.721.773.280

Contact / Despre mine

Dicționarul Marianei / Corporate / Cursuri / Media / Blog /  Resurse gratuite

2025. Toate drepturile rezervate. Politica de prelucrare a datelor cu caracter personal / Politica de Cookie / Termeni și condiții

Close
  • DESPRE MINE
  • CORPORATE
    • STILURI DE CONTACT RELAȚIONAL – Dezvoltarea inteligenței relaționale
    • NEVOI DE RELAȚIE ÎN ORGANIZAȚII – Echilibru între Confluență și Autonomie
  • CURSURI
    • Artă și ciocolată
    • Când munca își pierde sensul
    • Rana tăcută a neglijenței
  • SERVICII
    • Psihoterapie relațională de orientare Gestalt
    • Psihoterapia traumei – Vindecare prin prezență, rezonanță și integrare
    • Psihoterapia somatică
    • Consiliere pentru relații profesionale
    • Psihoterapia de grup
  • RESURSE GRATUITE
  • MEDIA
  • BLOG
  • CONTACT