Cuplu, Sexualitate

Sexualitatea în cuplu: diferențe de libido

„Femeile au nevoie de un motiv ca să facă dragoste, în timp ce bărbații au nevoie doar de un loc.”

Gluma atribuită actorului Billy Crystal surprinde o reprezentare culturală familiară a sexualității masculine și feminine.

Dar cât adevăr există în această diferență?

Cercetările din psihologia sexualității arată că există diferențe între bărbați și femei relevante pentru înțelegerea dinamicii de cuplu.  Dincolo de aceste cercetări, nu putem generaliza și atribui aceste diferențe tuturor oamenilor. Nu toți bărbații au o dorință sexuală ridicată, cum nu toate femeile au nevoie de conexiune emoțională pentru a simți dorință.

Mai degrabă, sexualitatea este rezultatul unei interacțiuni complexe între biologie, experiența individuală, educație, cultură și calitatea relației în care se manifestă.

 

Dorința sexuală: diferențe între bărbați și femei

Un studiu amplu publicat în 2022 în revista Psychological Bulletin, care a analizat 211 studii și date provenite de la peste 621.000 de persoane, a identificat o dorință sexuală medie mai ridicată la bărbați decât la femei. Diferența s-a manifestat prin frecvența gândurilor și fanteziilor sexuale, intensitatea dorinței raportate și frecvența masturbării.

Dincolo de intensitatea dorinței, contează felul în care aceasta se activează.

În literatura de specialitate se face distincția între dorința spontană și dorința responsivă. Dorința spontană apare aparent fără un stimul exterior imediat, în timp ce dorința responsivă se dezvoltă ca răspuns la apropiere, stimulare, context erotic și experiența plăcerii.

Cele două forme nu sunt exclusive și nu aparțin strict unui anumit gen. Cu toate acestea, cercetările sugerează că dorința spontană este raportată mai frecvent de bărbați, iar dorința responsivă la femei.

Această diferență poate explica o parte dintre neînțelegerile din cuplu. De pildă, unul dintre parteneri așteaptă să simtă dorința înainte de apropiere, în timp ce celălalt poate descoperi dorința tocmai prin apropiere.

 

Sexualitatea masculină: rolul stimulilor vizuali și al excitării

În medie, bărbații raportează o orientare mai pronunțată către stimulii sexuali vizuali, o frecvență mai mare a fanteziilor erotice și un interes mai ridicat pentru stimularea sexuală directă.

Aceste tendințe pot influența felul în care bărbatul se raportează la corpul celuilalt, la erotism și la pornografie.

 

Pentru unii bărbați, excitarea sexuală poate apărea relativ independent de starea emoțională a relației. Asta nu exclude nevoia lor de intimitate, tandrețe sau siguranță afectivă. Doar că dorința sexuală și disponibilitatea emoțională nu se suprapun întotdeauna.

În relațiile de lungă durată, această diferență poate deveni o sursă de conflict. Un bărbat poate resimți dorința sexuală chiar și atunci când există tensiuni nerezolvate în cuplu. În același timp, partenera sa poate avea nevoie să restabilească apropierea emoțională înainte de a se simți disponibilă pentru intimitate.

Dacă aceste experiențe nu sunt comunicate, fiecare poate ajunge să interpreteze comportamentul celuilalt prin propriul sistem de referință.

El poate percepe refuzul sexual ca respingere personală, iar ea poate percepe inițiativa sexuală ca pe o ignorare a dificultăților relaționale.

 

Sexualitatea feminină: conexiunea emoțională și contextul relațional

Dorința sexuală feminină este adesea descrisă ca fiind mai sensibilă la contextul relațional, la calitatea conexiunii emoționale și la experiența de siguranță și acceptare.

Pentru multe femei, disponibilitatea sexuală este influențată de felul în care se simt în relație. Dacă sunt văzute, dorite, respectate, dacă există reciprocitate și dacă apropierea nu este trăită ca o obligație.

Această dimensiune relațională nu anulează faptul că unele femei pot simți dorință sexuală spontană, pot căuta sex pentru plăcere fizică și pot separa sexualitatea de implicarea afectivă.

În același timp, contextul vieții poate influența puternic dorința: maternitatea, oboseala, încărcătura mentală, schimbările hormonale, stresul, imaginea corporală sau conflictele din cuplu.

Prin urmare, o scădere a dorinței sexuale nu este automat un semn al pierderii atracției sau al lipsei iubirii. Uneori, este expresia unui organism suprasolicitat sau a unei relații în care apropierea emoțională s-a diminuat.

 

Când diferențele de dorință devin o problemă de cuplu

În multe relații, partenerii nu au același nivel de dorință sexuală și nici nu își doresc aceeași frecvență a contactelor sexuale.

Această situație este cunoscută în literatura de specialitate drept discrepanță a dorinței sexuale (sexual desire discrepancy).

Problema nu stă în faptul că unul dorește mai mult sex decât celălalt, ci în felul în care cei doi ajung să gestioneze această diferență.

Un partener poate trăi refuzul ca pe o respingere, o pierdere a atractivității sau o dovadă că nu mai este iubit. Celălalt poate ajunge să resimtă inițiativa sexuală ca presiune, obligație sau solicitare suplimentară într-o relație în care deja se simte epuizat.

Se formează astfel un cerc relațional: cu cât unul insistă mai mult pentru apropiere, cu atât celălalt se retrage; cu cât retragerea devine mai accentuată, cu atât crește insistența.

În timp, sexualitatea devine un teren al negocierii, al frustrării și evaluării reciproce.

 

Pornografia și diferențele de raportare la sexualitate

Un alt domeniu în care cercetările identifică diferențe între bărbați și femei este consumul de pornografie.

În general, bărbații raportează un consum mai mare de materiale pornografice. Există și diferențe în ceea ce privește motivațiile, tipurile de conținut preferate și atitudinile față de pornografie.

Consumul de pornografie nu este implicit sinonim cu infidelitatea sau dependența sexuală.

Dificultățile pot apărea atunci când utilizarea devine compulsivă și este însoțită de pierderea controlului. De asemenea, este important să înțelegem cum afectează viața sexuală a cuplului. Totodată cât de ascuns este acest comportament și cum încalcă acordurile dintre parteneri.

Mai există și o dimensiune importantă: diferența dintre sexualitatea imaginată și sexualitatea trăită în relație.

Pornografia oferă scenarii construite în jurul stimulării și excitării, dar nu reproduce complexitatea unei întâlniri sexuale reale, care presupune reciprocitate, vulnerabilitate și adaptare la celălalt.

Atunci când scenariile pornografice devin principalul reper al excitării, pot apărea așteptări nerealiste și dificultăți de conectare cu partenerul.

Așadar, întrebarea relevantă nu este doar câtă pornografie consumă cineva, ci ce funcție îndeplinește acest comportament în viața sa și ce consecințe are asupra relației.

 

 

Ce se întâmplă cu sexualitatea după apariția copiilor?

Tranziția către parentalitate este una dintre perioadele în care diferențele de dorință sexuală pot deveni mai vizibile.

Nașterea unui copil schimbă radical organizarea vieții de cuplu.

Somnul fragmentat, oboseala, responsabilitățile parentale, modificările corporale și distribuirea inegală a sarcinilor pot influența disponibilitatea.

Pentru unele femei, perioada postpartum presupune modificări hormonale, recuperare fizică și o reorganizare profundă a identității. Pentru bărbați, tranziția către rolul parental poate aduce propriile forme de stres și schimbări în raportarea la parteneră.

În această perioadă, este posibil ca partenerii să ajungă să aibă nevoi diferite. Unul caută prin sexualitate reconfirmarea apropierii, în timp ce celălalt are nevoie de odihnă, sprijin și redistribuirea responsabilităților.

A interpreta această diferență exclusiv ca pe o problemă de libido înseamnă a pierde din vedere contextul în care sexualitatea se desfășoară.

Uneori, ceea ce lipsește nu este dorința sexuală, ci spațiul relațional în care ea ar putea să (re)apară.

 

Dincolo de diferențele de gen: cum ne întâlnim în sexualitate?

Din perspectiva terapiei Gestalt relaționale, sexualitatea este o experiență care se construiește la granița de contact dintre doi oameni.

Aici se întâlnesc dorințele, limitele, vulnerabilitățile, reprezentările despre feminitate și masculinitate, experiențele anterioare și capacitatea fiecăruia de a rămâne în contact cu sine și cu celălalt.

Uneori, partenerii nu se resping reciproc, ci nu reușesc să înțeleagă limbajul diferit prin care fiecare exprimă nevoia de apropiere.

Unul caută contactul sexual pentru a se simți conectat. Celălalt are nevoie să se simtă conectat pentru a putea dori contactul sexual.

Dificultatea apare atunci când fiecare consideră că propria experiență este singura legitimă și încearcă să îl schimbe pe celălalt.

În terapia de cuplu, explorăm ce înseamnă sexualitatea pentru fiecare dintre ei. Ce caută prin apropiere? Ce simte atunci când este refuzat? Ce se întâmplă când inițiază? Ce îl face să se retragă? Există libertatea de a spune nu, dar și libertatea de a exprima dorința fără teama de a fi judecat?

Maturizarea unei relații înseamnă capacitatea de a accepta că partenerul nu trăiește sexualitatea exact ca noi iar diferențele nu înseamnă incompatibilitate.

Nu avem nevoie să dorim la fel pentru a putea avea o viață sexuală satisfăcătoare. Avem însă nevoie să putem vorbi despre ceea ce dorim, să ne respectăm limitele și să construim împreună un spațiu de intimitate în care amândoi să se simtă liberi și doriți.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *