Matrescența: transformarea neuro-psiho-socială a femeii care devine mamă

Termenul „matrescență” a fost introdus de antropoloaga Dana Raphael pentru a descrie tranziția către maternitate ca proces de dezvoltare, nu ca simplu eveniment biologic. 

Așa cum adolescența marchează reorganizarea identității în jurul maturității sexuale, matrescența marchează reorganizarea identității în jurul capacității de a susține o altă viață.

Ulterior, psihiatrul Daniel Stern, în cartea sa The Birth of a Mother: How the Motherhood Experience Changes You Forever, a subliniat faptul că a da naștere unei noi identități poate fi la fel de solicitant ca a da naștere unui copil.

Femeia nu naște doar un copil, ci și o versiune nouă a ei. 

Matrescența implică o schimbare biologică, neurologică, psihologică și relațională simultană și amplă.

Când începe matrescența?

Matrescența poate începe încă din momentul în care o femeie încearcă să conceapă, iar procesul continuă în sarcină și se extinde bine în perioada postpartum.

Este o perioadă cu multe suișuri și coborâșuri. Cu bucurie și teamă, cu entuziasm și vulnerabilitate. Matrescența ar putea fi confundată cu depresia postpartum, de aceea ele trebuie corect diferențiate. Nu orice oscilație hormonală și afectivă duce la depresie.

Reorganizarea neuronală: creierul care se specializează pentru relație

Cercetările conduse de Elseline Hoekzema, publicate în Nature Neuroscience (2017), au arătat că sarcina produce modificări structurale măsurabile în creier.

Studiile longitudinale (aceleași femei evaluate înainte și după sarcină) au identificat reduceri selective ale materiei cenușii în regiuni implicate în mentalizare, procesarea emoțională, vigilența socială și dezvoltarea atașamentului.

Aceste modificări nu sunt degenerative ci au ca scop o rafinare a rețelelor neuronale. Creierul devine mai eficient, prin curățarea a cea ce nu mai este relevant, în detectarea și interpretarea semnalelor copilului.

Mai mult, gradul reorganizării s-a corelat cu intensitatea atașamentului matern. Transformarea neuronală nu este izolată de experiență ci în dialog cu relația. Iată cum biologia pregătește corpul pentru conectare.

Hormonii: recalibrarea sensibilității

În timpul sarcinii și postpartum, sistemele hormonale se modifică profund.

• Oxitocina, implicată în atașament și conectare, crește în contextul interacțiunii mamă-copil.
• Prolactina susține comportamentele de îngrijire, în vreme ce sistemul de stres (axa HPA) se recalibrează.

Această recalibrare crește sensibilitatea la nevoile copilului, dar și vulnerabilitatea la stres dacă mediul este nesigur. Asta explică de ce matrescența poate fi simultan o perioadă de intensitate afectivă și de fragilitate psihologică.

Manifestările psihologice ale matrescenței

Matrescența are multiple expresii emoționale și relaționale.

1. Ambivalența complexă

O femeie poate fi fericită și copleșită în același timp. Poate simți bucurie și teamă. Dorința de conectare poate coexista cu nevoia de retragere. Această ambivalență este normală iar dacă nu este corect înțeleasă poate genera multă rușine și vinovăție. 

Cultura tinde să idealizeze maternitatea ca instinctuală și naturală, cerând o implicare liniară și fără fisuri. Dar procesul real este unul de învățare accelerată într-un context de responsabilitate continuă.

2. Criza necesară a identității

Matrescența seamănă cu adolescența prin intensitate și instabilitate.

Chiar și pentru femeile care se pregătesc să devină mame, identitatea se clatină. Valorile, credințele, aspirațiile se reorganizează pentru că și identitatea se extinde iar prioritățile se schimbă.
Relațiile se reașază, reinventează, reconfigurează. Unele relații se sting încet din simplu fapt că se schimbă sistemul de referințe. Alte relații noi apar, orientarea către familii cu aceleași nevoi devine o căutare tacită.

3. Confruntarea dintre fantezie și realitate

Înainte de naștere, viitorii părinți își imaginează copilul filtrat prin cultura lor, istoria personală și propria copilărie.Îl fantasmează atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional, intelectual.

De unde și vorba ”frumos ca mama, deștept ca tata”. Sau invers.

La naștere, realitatea poate fi însă foarte diferită. Diferența dintre copilul imaginat și copilul real poate genera emoții confuze sau negative. Această discrepanță este parte a ajustării modului în care copilul este acceptat necondiționat.

4. Sentimentul de „nu sunt suficient de bună”

Multe mame își fixează standarde imposibil de atins.

Idealul perfecțiunii conduce frecvent la epuizare și vinovăție. Perfecțiunea parentală, de altfel mult încurajată de dezvoltarea personală, este o ficțiune culturală. Contactul real cu copilul este întotdeauna imperfect și tocmai de aceea foarte organic.

5. Reexperimentarea propriei copilării

Devenirea mamă reactivează adesea relația cu propria mamă.

Femeia poate simți dorința de a repeta ce a fost bun sau de a corecta ce a lipsit. Matrescența va aduce la suprafață moștenirea unor tipare transgeneraționale, fie că le observăm și vrem să ne debarasăm de ele, fie că nici măcar nu le conștientiză,.

Corpul: locul unde identitatea se rescrie

Matrescența nu este doar neuronală, ci și una profund corporală. 

Corpul se modifică în sarcină și după naștere și nu mai revine complet la ceea ce a fost înainte de sarcină.
Somnul se fragmentează iar sistemul nervos funcționează într-o stare de vigilență crescută, cel puțin în primele luni de viață. Sexualitatea, la rândul său, se reconfigurează.

Pentru multe femei, corpul devine simultan al său dar și al copilului. El nu mai aparține exclusiv sinelui, ci este un mijloc de a prilejui viața și apoi un teren de relație.

Această schimbare corporală este adesea mult subestimată. Se vorbește despre „revenirea la forma inițială”, dar mai puțin despre faptul că identitatea corporală nu mai este identică.

Relațiile: cuplul și sistemul se recalibrează

Maternitatea nu afectează doar femeia, ci întreg sistemul. Inevitabil, cuplul trece printr-o renegociere a rolurilor. 

Distribuția puterii și a responsabilității se modifică iar intimitatea se redefinește.

În societățile contemporane, unde rețelele comunitare sunt reduse, presiunea cade mai intens pe cuplu. Lipsa suportului poate amplifica vulnerabilitatea matrescenței dar și a cuplului.

Când rolurile nu sunt bine diferențiate – rol de părinte cu rol de partener – confuzia afectează modul în care viața este gestionată.

Vulnerabilitate psihică și dezvoltare coexistă

Depresia postpartum, anxietatea maternă sau senzația de pierdere identitară nu sunt anomalii rare. Ele apar atunci când reorganizarea biologică întâlnește un mediu insuficient de susținător sau traume anterioare neintegrate.

Matrescența crește sensibilitatea, iar sensibilitatea amplifică atât capacitatea de atașament, cât și reactivitatea la stres.

De aceea, a alege maternitatea înseamnă a îmbrățișa o recalibrare a sistemului nervos, a corpului și a identității.

A nu alege maternitatea însă înseamnă a investi energia dezvoltării în alte forme de generativitate.

Matrescența nu este o obligație universală, ci doar un proces profund pentru cele care îl traversează.

Invitație la webinar: O conversație necesară despre a deveni mamă

Ce înseamnă să devii mamă fără să te pierzi pe tine?

În trecut, maternitatea era susținută de comunitate.
Existau bunici, mătuși, vecini. Rolurile erau mai clare, sprijinul mai vizibil.

Astăzi, multe femei cresc copii aproape singure.

În același timp, li se cere să fie informate, echilibrate emoțional, prezente, conștiente de dezvoltarea copilului, dar și performante profesional, autonome și independente.

Conform Eurostat, aproximativ 14% dintre familiile cu copii din Europa sunt conduse de un singur părinte, majoritatea fiind mame.

Presiunea există, dar rar este recunoscută.

Matrescența nu este doar un concept teoretic.
Este procesul real prin care identitatea unei femei se transformă. Nu mai ești exact cine ai fost, iar noua formă a sinelui încă se conturează.

Despre această tranziție, despre conflictul dintre a fi mamă și a rămâne femeie, despre vinovăție, ambivalență și nevoia de spațiu interior, te invit la un webinar online dedicat acestei etape de viață.

Alături de mine, ca psiholog și psihoterapeut, vom explora ce înseamnă matrescența din perspectivă psihologică și cum poate fi traversată cu mai multă claritate și mai puțină auto-critică.

Webinarul este oferit ca un cadou de 8 Martie pentru femei.
Un spațiu de reflecție, înțelegere și reașezare, fără presiunea de a fi „mai mult”, „mai bună” sau „mai suficientă”.

Dacă simți că această etapă te-a schimbat mai mult decât ai avut timp să înțelegi, te așteptăm.