Burnout: boala libertății moderne și iluzia succesului

Dacă depresia era considerată „boala sufletului modern” din secolul XX, astăzi burnoutul pare să fie maladia secolului XXI, care ne vorbește despre tensiunea colectivă dintre „ce am voie să fiu” și „ce sunt obligat să devin”.

Și cred că acest „ce sunt obligat să devin” alimentează cel mai mult burnoutul.

Ne face să trecem, pe nesimțite, de la iluzia faptului că „sunt liber să aleg” la realitatea faptului că „sunt prizonierul propriilor idealuri”.

Carevasăzică, o mască frumoasă pentru compulsia de a performa și A AVEA.

Când nu avem aliniate standardele sociale cu propriile resurse, ajungem să dăm cu agitație din mâini și din picioare ca lucrurile să se întâmple. Totul pentru a fi și noi „în rândul lumii bune”.

În psihoterapie, atunci când privești din poziția de observator, vezi cum corpul se exprimă prin semne clare: oboseală cronică, insomnii, dureri musculare, tulburări digestive, în vreme ce mintea continuă să împingă mai departe, să ignore limitele.

Ca și cum ar fi rușinos să te oprești!

Burnout și societatea de consum: când libertatea devine sclavie

Dar înainte de toate, merită să ne uităm un pic la societatea noastră de consum și la abundența de posibilități.

Ai zice că azi poți fi cine vrei să fii!

Putem călători, studia, lucra, iubi și chiar reinventa identități multiple. Dar această libertate infinită are și ea prețul ei: angoasa de a nu rata nimic!

FOMO – „fear of missing out” – nu e doar un termen din social media, ci un simptom al unei presiuni colective.

Dacă nu profiți de toate oportunitățile, ești perceput ca „irelevant”. Și cine mai vrea, în zilele noastre, să trăiască în mediocritate, să treacă neobservat?

De aceea, mulți aleg să alerge către o destinație care, de fapt, nu există.

Pentru că mereu se deschide în față un nou „trebuie”.

Sau o nouă promisiune!

Așa ajungem să privim burnoutul nu doar ca pe o problemă de „management al timpului”, ci ca pe o ruptură de contact. Contactul cu sine, aș zice, în primul rând, dar și contactul cu realitatea în care trăim. Contactul sănătos presupune alternanță între activitate și retragere, între expansiune și odihnă, între a dărui și a primi. Ori realitatea în care trăim nu ne permite retragerea, nici atât stagnarea.

Burnout apare atunci când acest ciclu al contactului este blocat într-o singură fază: acțiune, ACȚIUNE, ACȚIUNE.

Pauza a devenit un semn de slăbiciune pentru cei leneși, nu mai este o nevoie biologică de bază. Iar aici se vede cum libertatea devine, de fapt, o formă de sclavie: suntem sclavii propriei accelerări.

Auto-exploatarea și vocea interioară a burnoutului

Byung-Chul Han vorbește atât de frumos despre omul care se auto-exploatează.

Nu mai avem nevoie de un șef care să ne bată cu biciul. Biciul este la purtător, înăuntrul nostru. Când interiorizezi exigențele sociale, nu mai ai unde să te ascunzi. Fugim de un șef exterior, dar nu putem fugi de noi înșine, de vocea interioară care ne spune: „Nu ești suficient de bun. Mai trebuie.”

Această voce este alimentată, în primul rând, de istoria de viață a fiecăruia dintre noi, de modul în care am fost educați. Însă astăzi ea este amplificată cu succes de algoritmii rețelelor sociale, unde fiecare succes al altora devine o oglindă deformată în care ne comparăm. Libertatea devine astfel îndemnul constant de a ne simți insuficienți.

Burnoutul și golul de sens

Din punct de vedere clinic, burnoutul se suprapune adesea cu anxietatea și depresia, dar are și particularitățile lui.

Una dintre ele este golul de sens. Persoana nu doar că se simte obosită, ci simte că tot efortul ei nu mai are valoare. Este o oboseală existențială și o criză a resurselor interioare.

Unii oameni ajunși într-o psihoterapie spun: „Simt că trag din greu, dar nu mai știu pentru ce.” În spatele oboselii se află pierderea unei narațiuni coerente despre viață.

Paradoxal, exact acolo unde există abundență, se instalează și senzația de gol. Nu pentru că realizările ar lipsi, ci pentru că nu corespund unor standarde sociale și, astfel, nu reușim să le integrăm. Realizările noastre par mici și înguste, fără validarea celor din jur.

Această lipsă de integrare arată, de fapt, o schimbare istorică a nevoilor noastre. Dacă altădată lipsea mâncarea, acum lipsesc limitele. Dacă altădată lipseau școlile, acum lipsește bucuria de a învăța fără competiție. Dacă altădată lipsea căldura în case, acum lipsește căldura în relații.

Cine sunt oamenii cel mai afectați de burnout?

Un alt aspect important este faptul că burnoutul lovește mai ales în oamenii dedicați, responsabili și conștiincioși.

Rar vezi burnout la cineva dezinteresat sau indiferent. Afecțiunea aceasta e prețul plătit de oamenii care au luat în serios ideea că pot schimba lumea prin efortul personal.

Libertatea de a-ți construi cariera și viața devine, paradoxal, o formă de condamnare la auto-suprasolicitare. În psihoterapie am numi asta credințe preluate din mediu, mestecate insuficient și, prin urmare, nedigerabile, devenite apoi adevăruri interne care ne conduc orbește.

Ce este de făcut împotriva acestui burnout?

Primul pas este să recunoaștem paradoxurile.

Burnoutul nu se vindecă printr-un training de relaxare sau prin odihnă la pat, ci printr-un proces de recalibrare interioară. Este nevoie să învățăm din nou alternanța: a fi și a nu face, a produce și a contempla, a vorbi și a tăcea.

Atunci când începi să îți permiți să spui: „Acum e timpul să nu fac nimic”, știi că ești pe drum spre libertate. Sună banal, dar pentru mulți asta naște o adevărată revoluție interioară, care vine în primul rând cu renunțări.

Nu poți să naști ceva nou dacă nu lași să moară ceva vechi.

Mai apoi, este nevoie de vocea, implicarea și reinventarea comunității.

Burnout nu se naște doar în individ, ci într-un ecosistem.

Organizațiile trebuie să înțeleagă că performanța nu e doar rezultatul KPI-urilor, ci și al sănătății psihice a oamenilor. Școlile trebuie să transmită copiilor că valoarea lor nu se reduce doar la note și rezultate. Oamenii trebuie să învețe să valideze odihna la fel de mult ca munca.

Dacă aceste cercuri sociale din proximitatea omului nu se schimbă, individul va rămâne prizonierul unei lumi care cere totul și oferă prea puțin.

Burnoutul – oglinda societății moderne

Burnoutul, în esență, este oglinda societăților moderne de azi.

El arată cum a înțeles omenirea modernitatea, libertatea, succesul și valoarea umană. Și ne invită să rescriem aceste definiții.

Să acceptăm că libertatea nu este „să faci orice”, ci „să alegi ce are sens”. Oricât de demodat ar suna, succesul nu e „mereu mai mult”, ci „ceea ce se potrivește cu tine acum”.

Poate că valoarea nu e în câte obiective bifezi, ci în cât de prezent rămâi în propria viață. Și în cât de mult te bucuri de ceea ce deja ai, nu să te minimalizezi pentru ceea ce încă nu ai. Sau poate nu vei avea niciodată!

Redescoperă-ți energia: participă la webinarul despre burnout

Dacă te-ai regăsit în rândurile de mai sus și simți că burnoutul îți bate la ușă (sau poate e deja instalat comod pe canapea), e timpul să-i dai replica.

Te invit la webinarul „Burnout – Când munca își pierde sensul și tu îți pierzi energia”, unde vom explora împreună:

• cum recunoști semnele subtile ale burnoutului,
• ce resurse te pot ajuta să îți regăsești echilibrul,
• și cum poți construi o relație mai sănătoasă cu tine și cu munca ta.

Este un spațiu sigur și ghidat, nu încă un task care să-ți consume energia.
E o pauză cu sens, un moment de înțelegere, reflecție și regenerare.