Cuplul Venn: iubirea sănătoasă nu înseamnă contopire

Fără îndoială cunoști diagrama Venn¹, formată din două cercuri identice care se suprapun și oferă o reprezentare vizuală a ariei de suprapunere dintre două sfere, în centru, și a diferențelor dintre ele, în zonele din afara suprapunerii.

Pentru un cuplu, aria de suprapunere ar reprezenta teritoriul comun al:

• intereselor împărtășite,
• al activităților comune,
• al responsabilităților,
• al prietenilor mutuali
• și al timpului petrecut împreună.

Zonele fiecărui cerc care nu se suprapun ar reprezenta viețile lor independente unul de altul. 

Aici ar putea fi incluse profesii sau locuri de muncă diferite, responsabilități zilnice distincte, hobby-uri, prieteni personali și timpul petrecut separat.

Relații confluente, divergente și echilibrate

Aria în care viețile lor se intersectează poate fi relativ mare, astfel încât să nu rămână prea mult spațiu în afara suprapunerii pentru timp petrecut singur sau pentru a explora interese personale, prieteni sau familie pe cont propriu.

Sau aria de suprapunere poate fi relativ mică, ceea ce sugerează că cei doi au puține lucruri în comun sau nu împărtășesc prea mult din viața lor împreună. Poate că au o familie și o casă împreună, dar în rest pot avea locuri de muncă diferite, prieteni diferiți, foarte puține interese comune și chiar obișnuiesc să-și petreacă vacanțele separat.

Relațiile confluente sau fuzionale – când cercurile se suprapun aproape complet

Când cercurile se suprapun aproape complet, putem descrie acele relații drept confluente sau fuzionale. 

Există mai multe riscuri în astfel de relații.

• Monotonia – lipsa stimulării externe și a diferențelor care hrănesc dinamica relației.

 Pe scurt: faceți totul împreună, gândiți la fel, simțiți la fel… și la un moment dat nu mai există nicio surpriză. Relația voastră devine previzibilă, fără energie.

• Dezechilibrul de putere – un partener devine controlant și exigent, celălalt evită conflictul și cedează pentru a menține liniștea.

 Adică unul decide, celălalt tace, și nu pentru că e de acord, ci pentru că îi e mai ușor să nu creeze tensiuni.

• Reprimarea identității personale – ambii parteneri își reduc sau ascund părți din sine pentru a evita conflictele, mai ales dacă provin din familii fuzionale.

Cu alte cuvinte: „nu mai spun ce vreau cu adevărat, ca să nu stric echilibrul”. În timp, începi să nu mai știi nici tu cine ești în afara relației.

De regulă, aceste relații tind să fie non-sexuale: partenerii ajung să semene cu „pantofi vechi”, confortabili dar uzați, și trăiesc cu frica independenței.

Relațiile divergente – când cercurile abia se ating

Când cercurile abia se ating, aceasta indică faptul că cei doi duc vieți separate, par să aibă foarte puține în comun, iar relația poate fi considerată divergentă.

Aceasta este un indicator puternic că relația este în pericol să se destrame.

Relațiile echilibrate – când cercurile se intersectează fără să se dizolve

Cele mai fericite cupluri sunt cele care reușesc să împartă o viață intimă plină de satisfacții, fără să renunțe la identitatea lor personală.

Pe scurt: suntem împreună, dar nu ne pierdem.

Atunci când partenerii pot susține acest echilibru între autonomie și interdependență, relația rămâne vie, iar interesul romantic și sexual are spațiu să respire.

Adică avem lucruri în comun, dar avem și povești proprii. Ne întoarcem unul spre celălalt cu ceva nou, nu doar cu rutina zilei.

Indiferent dacă un cuplu ajunge la terapie cu dificultăți emoționale sau sexuale, o dizarmonie majoră între apropiere și independență trebuie abordată. Dezechilibrul face parte din problemă și trebuie să facă parte și din soluție.

Tradus: fie suntem prea lipiți și ne sufocăm, fie suntem prea departe și ne pierdem. Echilibrul nu vine singur, ci se construiește.

Împlinirea reciprocă și procesul de auto-actualizare

O relație de iubire este un proces în desfășurare, la fel cum fiecare individ este un proces în desfășurare pe drumul său de creștere, fie prin terapie, fie pur și simplu prin faptul de a îmbătrâni și a deveni mai înțelept. 

Creșterea în cuplu necesită timp și poate include uneori regrese pe parcurs.

Maslow subliniază că majoritatea persoanelor auto-actualizate pe care le-a studiat sunt oameni mai în vârstă, deoarece vârsta și experiența aduc recompense pentru cei motivați de creștere. 

Circumstanțele dificile – fie ele de sănătate, financiare, de mediu sau turbulențe politice – pot de asemenea crea provocări pentru dezvoltare. 

Capacitatea de a-ți împlini visele sau cel puțin de a te bucura de procesul de învățare și de creștere este esențială pentru fiecare dintre noi.

Sexualitatea ca expresie a dezvoltării

A ajuta cuplurile să își trăiască sexualitatea este un pas important pentru ca două persoane să își actualizeze potențialul de fericire și plăcere împreună. 

Sexualitatea îmbină mintea, corpul și spiritul. 

Și atunci când doi oameni reușesc împreună să se elibereze de lanțurile care îi împiedică să experimenteze pe deplin plăcerea pe care le-o poate aduce corpul, ei au făcut cu adevărat o „mutare evolutivă în sus”.

Rolul terapeutului în procesul de transformare

Este evident că, pentru ca terapeuții să faciliteze acest tip de creștere la alții, trebuie să parcurgă ei înșiși acest proces, deoarece comunicarea de la creierul drept la creierul drept dintre terapeut și client este cea mai profundă influență pe care o putem avea în terapie.

„Psihoterapia este la fel de specifică precum orice altă relație de atașament… rezultatele unei terapii sunt particulare acelei relații. 

Un pacient nu devine generic mai sănătos, ci devine mai asemănător terapeutului său… Asta face din alegerea terapeutului o decizie de viață cu (spus blând) repercusiuni vaste. 

Un număr incomod de mare de terapii produc rezultate neutre… Dar dacă terapia funcționează, ea transformă creierul limbic al pacientului și peisajul său emoțional pentru totdeauna.”
(Lewis și colab., 2000)

Un ultim gând

Relațiile nu se destramă peste noapte și nici nu se repară printr-o conversație „mai bună” într-o seară tensionată. 

Dezechilibrul dintre apropiere și autonomie, blocajele emoționale sau sexuale, tiparele relaționale moștenite – toate acestea pot fi înțelese și transformate, dar trebuie să știi că nu se rezolva singure.

Dacă simți că în relația ta cercurile fie s-au lipit prea mult, fie s-au îndepărtat prea tare, este posibil ca exact acel dezechilibru să fie locul din care poate începe schimbarea.

Sunt Mariana Cosenco – Terapeut Relațional, Traumă și Psihosomatică și lucrez cu persoane și cupluri care își doresc să înțeleagă mai profund ce se întâmplă între ei, nu doar să gestioneze simptomele.

Dacă tu și partenerul tău aveți nevoie de un spațiu sigur în care să explorați dinamica voastră, dificultățile emoționale sau blocajele intime, terapia poate deveni acel cadru în care „noi” se reconstruiește fără ca „eu” și „tu” să se piardă.

Schimbarea nu începe cu perfecțiunea. Începe cu disponibilitatea de a privi lucrurile împreună.

1. Diagrama Venn este o reprezentare grafică folosită pentru a ilustra relațiile dintre două sau mai multe seturi, prin cercuri care se suprapun parțial.
   Zona de intersecție indică elementele comune, iar părțile neintersectate arată diferențele sau elementele distincte fiecărui set.
   Este un instrument vizual simplu, dar puternic, utilizat în logică, matematică, educație și științe sociale pentru a clarifica asemănări, diferențe și zone de suprapunere conceptuală. ↩︎